Moştenirea este o procedură care, deseori, provoacă certuri, conflicte sau chiar destrămarea familiilor. De aceea, fiecare trebuie să fie pregătit să poată evita astfel de situaţii.
Potrivit Codului Civil, „moştenirea” înseamnă procedura de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate (care a lăsat moştenirea) către succesorii săi. Acest termen nu include doar bunurile mobile şi imobile pe care le primeşte succesorul, ci şi datoriile pe care le avea defunctul la momentul decesului. E important să se înţeleagă că moştenitorul nu poate accepta doar averea, lăsând datoriile. În momentul acceptării moştenirii, succesorul moşteneşte atât activul, cât şi pasivul defunctului.
Moştenirea poate fi realizată pe două căi: conform testamentului, adică moştenire testamentară, sau în temeiul legii, adică moştenire legală.
Moştenirea legală se aplică în cazul în care:
- defunctul nu a lăsat niciun testament;
- a fost declarată nulitatea testamentului;
- succesorul testamentar este declarat nedemn.
La moştenire pot pretinde rudele defunctului, indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, precum şi soţul supravieţuitor.
Acceptarea moştenirii se face printr-o declaraţie la notarul la care aţi deschis succesiunea. De obicei, acesta e notarul din regiunea în care se află bunurile. Potrivit legii, succesorul are dreptul de a alege între a accepta sau a renunţa la moştenire.
Un moştenitor nu poate accepta o parte sau renunţa doar la o parte din moştenire. Însă, dacă succesorul e chemat la moştenirea mai multor cote succesorale, el poate accepta o cotă şi renunţa la altă cotă.
După ce succesiunea a fost acceptată de către unul sau mai mulţi moştenitori, aceştia vor putea dispune de moştenire numai după obţinerea certificatului de moştenitor, pe care îl eliberează notarul unde aţi deschis succesiunea.
În concluzie, în cazul moştenirii legale, averea succesorală poate fi primită doar de persoanele strict prevăzute de lege. Dacă credeţi că printre cei care vă vor moşteni legal sunt şi persoane „nepotrivite”, atunci ar trebui să dispuneţi totul într-un testament.